Vreau o ţara ca afară …

Mai sunt 13 minute şi s-a dus ziua de marţi, o zi plină de „hopuri” venite din toate părţile. De dimineaţă nu mi-a pornit maşina, avea  rezervorul mai gol decât portofelul din buzunarul meu. Am fugit repede la bancomat să-mi scot ceva bănuţi de pe card, că de… era  ziua de „salariu”, dar… coadă frate că se băgase pensiile. Canicula imi dădea bătăi de cap, imi doream o bere rece să-mi stingă setea de atâta stat la coadă.

Nu vroiam să văd mulţimea din faţa mea, dar nicio rezolvare a situaţiei nu-mi trecea prin cap… şi uite aşa a trecut toată ziua. De o oră stau cu paharul de coniac în faţa, e rece şi stins cu o berică merge de minune. Am stat de vorbă la telefon 30 de minute cu un bun prieten care munceşte afară, în Anglia. În ţară era inginer, acum o face pe taximetristul, îi merge bine, că bagă în portofel peste 100 milioane de lei vechi, nu ca mine 15.

Ce să spun, mă simt minuscul în comparaţie cu el, am portofelul gol, al lui e plin şi mai trimite şi la alţii…. Sunt un „om” şi arunc neajunsurile pe clasa politică, ce nu am dreptate? Corupţie, jeg politic, impertinenţă, cretinitate, tâmpenie, deflorarea adevărului, improvizaţia de a minţii, judecata de apoi şi etc, sunt subiecte pe care zilnic le ocolesc. Sunt sătul de atâta minciună, de ascunderea adevărului în ungherele unor minţi bolnave, ma fac una cu pământul să trec strada ruşinii şi apoi îmi plec capul să nu mă vadă nimeni.

Am obosit, nu mă simt în stare să explic nimănui nimica, sunt poate bolnav şi netratat la timp. Cazuistica clasei politice unde zilnic îmi fac veacul se împute. Duhoarea mă face să schimb macazul, dar degeaba, tot miros împuţit găsesc şi tot jegul unei clase politice miruite de un popă scârnav de lovele. Ma aplec să-mi leg şireturile iar „colegul” mai abil ca mine mă prinde de brăcinari, zicându-mi pe şleau, „frate nu te supăra” aşa-i în politichie!

Era să casc gura şi să înghit tâmpenia de jeg, dar Dumnezeu mi-a dat un semn. De dimineaţă coborând din bloc, văd o băbuţa ce-şi vindea legătura de leuştean cu 1 leu. Nu pot spune că nu-mi era poftă să simpt gustul de borş în gură, dar papilele mele gustative erau învăţate cu fierturi de milioane, că „mama” mea odinioară îmi trecea borşul la calitatea întâi de lux… Ce sunt eu Domnule, OM de rând sau „politician”?