Luxul Uniunii Europene în “farfurie”.

Subiectul “luxului” ce îl tot aşteptăm după integrarea României în Uniunea Europeană naşte plăceri nebănuite în mintea multora dintre români. Scepticismul este lăsat deoparte şi parcă optimismul ne invadează indestructibila identitate. Aşteptăm fondurile de miliarde ca să o ducem mai bine, iar până acum încă nu s-a văzut nimic schimbat în viaţa de zi cu zi. Trebuie să ne dumirim cum şi ce poate fi real în Uniune sau dacă nu, măcar să trăim cu sinceritatea propriilor noastre aşteptări.

Românii se întreabă mereu dacă vor dispărea spăgile, dacă banii investiţi prin nu stiu ce cotloane ale ingineriilor financiare se vor dubla peste noapte sau vor dispare subit şi fără vre-o altă explicaţie. Ne întrebăm tacit, când vom trăi şi noi cei ce ridicăm economia pe “culmile progresului”, măcar la nivelul funcţionarilor de pe lângă Guvern, acolo unde se plimbă un proiect de colo-colo până dispare suma alocată pentru implementarea lui. Ne vom pierde tradiţia, nu vom mai putea călării calul aşa mai haiduceşte sau ne vom ruga de el să meargă la trap prin folosirea unor cuvinte spuse suav şi fără folosirea biciului? Am păşit în Europa plini de frenezie, optimismul ne inundă gândurile dar ne lasă întotdeauna loc de meditaţie.

Vom ajunge să gândim mai mult la ce va urma dar nelăsând în urmă faptul că, şi acum cetăţenii noştri tot la culesul căpşunilor sunt angajaţi, iar profesorii îşi părăsesc catedrele pentru a susţine condiţionaţi de câteva sute de euro, agricultura europeană în ansamblu ei. Ne-am integrat cu toţii în Uniune, cu toate că aveam de câţiva ani 2,5 milioane de români deja integraţi nu numai cu gândul ci şi cu portofelul. În România, nu toţi suntem doritori ai unor cariere de succes, dar măcar putem spera să avem un job bun, bine plătit şi de ce nu pe termen lung dacă se poate.

Asta ar fi una dintre dorinţele fiecărui cetăţean român şi de ce nu european. Suntem gata să ne umplem “faruria” cu mâncare bună, să ne tolănim pe plaje însorite în concedii şi să scăpăm odată de grija zilei de mâine. Se poate? Răspunsul va veni odată cu trecerea timpului, mai devreme sau mai târziu, indiferent de ce spun statisticile, iar faptul că suntem europeni, nu e vina nimănui, e drumul pe care tocmai noi ni l-am ales, e viitorul! (?)