Subiectul sărăciei românilor este mereu unul de actualitate. Orice ar face guvernul nostru, românii tot se plâng de sărăcie, aceasta fiind o problemă majoră ce va trebui rezolvată în viitorul apropiat. Potrivit unul recent sondaj de opinie citat de Euronews, sărăcia copiilor români a ajuns la cel mai ridicat nivel, de când România a aderat la Uniunea Europeană. După mândria integrarii în Uniunea Europeană, ţara noastră a ajuns la contraperformanţa ca 51% dintre copiii săi să fie în pericol să trăiască în sărăcie, faţă de 50,5% în 2007.
Fără a ne ascunde după statistici dar luându-le în seamă, România a ajuns să surclaseze şi Bulgaria la acest capitol, care prin politicile sale sociale de integrare a copiilor sub 18 ani, a reuşit o scăderea spectaculoasă a acestui risc al sărăciei, de la 61% la 45,2%. În Ungaria, Grecia, Letonia şi Spania aveau, de asemenea, un sfert dintre copii sunt în aceeaşi situaţie, pe când Polonia, a scăzut cu 10 procente în 7 ani, până la aproape 28%. Cel mai de lăudat sunt ţările scandinave au cel mai bun rezultat în acest domeniu, cu cea mai mică rată europeană a riscului de sărăcie a copiilor, pe când Ungaria, Irlanda, Malta sau Spania au continuat să eşueze anual, potrivit sondajului citat de Euronews.
În privinţa sărăciei copiilor, media europeană generală s-a degradat uşor în această perioadă, crescând de la 26,4% la 27,7%. Statisticile au fost făcute publice după ce, de curând parlamentarii europeni au adoptat o rezoluţie prin care cereau statelor membre să ia măsuri imediate pentru eliminarea riscului de sărăcie în cazul copiilor.
În România, oficialii au tendinţa „Negării Sărăciei”
Majoritatea oficialilor români sunt bulversaţi când vine vorba de adoptarea unei legislaţii coerente în ceea ce priveşte scăderea gradului mare de sărăcie din ţară, deşi 40% din populaţie este afectată de acest fenomen, iar 34,1% dintre copii suferă de lipsuri materiale extreme, a declarat de curând, raportorul special al Organizaţiei Naţiunilor Unite pe probleme de sărăcie extremă, Philip Alston.
„Răspunsul României la sărăcia cu care se confruntă mulţi dintre cetăţenii săi dă dovadă de aceleaşi patologii. Mulţi oficiali sunt într-o stare de negare în ce priveşte gradul de sărăcie în ţară şi discriminarea celor aflaţi în sărăcie extremă, în special romii”, a arătat raportorul ONU.
Acesta a recunoscut că România a făcut progrese majore în ceea ce priveşte corupţia, însă doar în cazurile mari, existând încă probleme cu mica corupţie în ceea ce priveşte accesul la mai multe servicii sociale. Philip Alston a adăugat că în România nu există preocupare pentru eradicarea sărăciei, deşi bani există.
„Dacă România nu îşi rezolvă problema sărăciei, poţi presupune că nu are bani. Dar banii sunt acolo. Faptul că nu se alocă bani pentru eradicarea sărăciei, deşi sunt colectate taxe la stat, reflectă de fapt o decizie politică. (…) Evaziunea fiscală este ridicată şi există un mare grad de corupţie care scad veniturile la buget. Chiar şi atunci când se iau măsuri pentru eradicarea corupţiei, doar o mică parte a banilor sunt confiscaţi. E o parte bună, pentru că aici scapi cu banii dacă eşti corupt”, a mai declarat raportorul.