11 Zile a fost DECLARAT MORT, apoi a fost GĂSIT în VIAŢĂ

In urma cu 39 de ani, in seara zilei de 4 martie 1977 in Romania s-a produs cel mai grav cutremur din perioada postbelica. Evenimentul, avand epicentrul in regiunea seismogena Vrancea, a provocat distrugeri mari in sudul si estul tarii, cu deosebire in Bucuresti, precum si un numar mare de victime.

Neverosimil au ba, Sorin Crainic a supraviețuit 11 zile, sub dărâmături, după cutremurul din 4 martie 1977. Mama lui i-a implorat pe soții Ceaușescu să continue săpăturile, să-l găsească. L-au aflat viu, la ”Continental”, unde murise Toma Caragiu. L-au dus la spital, acolo a fost vizitat de către iubiții conducători

Strada Arghezi

Strada Arghezi

Pe 4 martie 1977, România era zguduită de un puternic cutremur, cu 7,2 grade pe scara Richter. Bucureștiul devenea o ruină, îngropând 1.424 de persoane. E momentul în care pleacă la drum legenda ce respiră, și azi, în picioare.

18 ani avea Sorin Crainic atunci. Legase de gard ”profesionala”, se băgase, cu simbrie, la ”Electromagnetica”. Spre seară odihnea la o masă, la bar, la ”Continental”, dimpreună cu un amic, Florin. Se certau cu niște pahare, când, la un moment dat, s-a auzit un huruit puternic. ”Ne-am speriat, dar de unde naiba să ne dăm seama că e cutremur?”, își amintește el. Lumina s-a stins, haosul a pus stăpânire peste local. Nu era luimină, mult praf. Clădirea de deasupra barului se prăbușise. ”Clădire” e un cuvânt mic. BLOCUL căzuse, cu totul.

1,5 metri avea planșeul sub care Sorin Crainic fusese prins. Coșciugul din care avea să iasă viu. ”Am intrat în panică, recunosc!”, declara pentru ”Jurnalul Național”. Auzea utillajele lucrând să scoată supraviețuitorii, dar la el nu ajungea nimeni. Pe moment, i-a trecut prin cap că nu vor să-l salveze…Frigul nopții îl termina mai tare decât sperietura morții. Avea pe el un pluover, pe deasupra, o scurtă de piele. Foamea a păcălit-o. Setea, nu. ”Visam să beau apă, multă apă. Visam sticle de lapte. Pierdusem noțiunea timpului”.

Doi ospătari de la ”Continental” au recunoscut-o pe a sa mamă, Ana Viorica Ivan, a doua zi, la morgă. ”Sorin era acolo, n-a mai ieșit”, i-a auzit. Nu știa dacă să se bucure sau să plângă. Puiul ei nu era la morgă, dar nici viu nu se întorsese acasă. S-a dus la bloc, la ruine. Se lucra. S-a lucrat o săptămână. După aceea, s-a dat ordin să plece utilajele, să se facă ordine, să se niveleze. ”Nimeni nu mai putea fi găsit viu”, se spunea peste tot. Elena Ceaușescu venea des prin zonă. Ana Viorica Ivan a rupt cordonul de milițieni, i-a ieșit în cale și a urlat. ”Sunteți mama a trei copii, eu am unul și e îngropat aici. Ajutați-mă să-l găsesc!” Ceaușeasca s-a ținut rece, distantă, n-a zis nimic, dar, peste câteva ore, la oridnul lui Coman, Minstrul Apărării Naționale, uitilajele au intrat, din nou, la săpat.

15 martie era, de dimineață, la 8, când l-au găsit. Un soldat – primul om pe care-l vedea după 11 zile – îi respira în față. ”Ce faci, Lupule, aici?”, l-a întrebat, Credea că e Lupu, un coleg de-al lui. Era Sorin Crainic, supraviețuitorul cutremurului din 1977, din 4 martie. L-au dus la Spitalul Militar. Nu mâncase nimic. L-au trecut, instant, pe perfuzii. Apoi, s-a pus pe treabă. Jumătate de kilogram de mușchi, două franzele, două kile de lapte… Explicația oficială? ”Metabolismul meu era diferit. Față de ceilalți oameni, prin transpirație eliminam doar jumătate din cantitatea de lichid”, spunea Sorin. Articol preluat de pe site-ul a1.ro  Citeşte continuarea aici.