Am cunoscut-o acum mulţi ani, era o fată timidă şi la locul ei, copleșită de propria lipsă de încredere în sine. Se vedea imediat că atenţia oricui o speria, încerca să se ascundă ca şi cum lumea întreagă i-ar fi fost duşman. Făceam naveta cu trenul împreună şi, cum orele în tren treceau greu, mi-a spus povestea ei…
Era căsătorită c-un nemernic care o bătea din te miri ce, o chema prin înjurături şi o comanda prin ţipete şi ameninţări. Ea, fată cuminte, căzuse în capcana lui, o subjugase, i se părea că e prinsă într-o uriaşă pânză de păianjen și nu îndrăznea nici să viseze că s-ar putea elibera vreodată.
Aveau împreună doi copii, speriaţi şi ei de tensiunea din familie, palmele tatălui îi ajungeau şi pe ei, în aceeaşi capcană se zbăteau toţi. Iar ea, mama, nu ştia cum să-i apere şi începuse să creadă că aşa trebuie să-i fie viaţa.
Povestea azi un pic, mâine un pic, la un moment dat am întrebat-o dacă el era aşa de la început, de când s-au cunoscut, mă gândeam că poate ar fi trebuit să vadă dinainte ce podoabă de bărbat era.
Citeşte continuarea articolului pe portalul de informaţii AQUI AHORA
Articol scris de Liliana Angheluță