Sufletul dupa moarte redevine spirit, adica intra in lumea spiritelor pe care o parasise pentru putin timp. El isi pastreaza individualitatea dupa moarte. Nu si-o pierde niciodata. In momentul cand nu mai are un corp material, sufletul isi poate constata individualitatea pentru ca el mai are inca fluidul ce-i este propriu, extras din atmosfera planetei sale si care reprezinta opera ultimei sale incarnari: perispiritul sau, scriu cei de la amira-paranormal.blogspot.ro
Sufletul nu duce cu sine nimic de aici, de pe pamant- nimic altceva decat amintirea si dorinta de a merge intr-o lume mai buna. Aceasta amintire este plina de dulceata sau de amaraciune dupa felul in care s-a folosit de viata; cu cat este mai pur, cu atat intelege mai bine inutilitatea celor lasate pe pamant. Sufletul, dupa moarte, reintra in totul universal pentru ca ansamblul spiritelor formeaza un intreg. Nu este tot o lume? Cand esti intr-o adunare, faci parte integranta din acea adunare si totusi ai in permanenta propria individualitate.
Cei ce gandesc ca la moarte sufletul reintra in totul universal cad in greseala daca inteleg prin asta, ca asemanator unei picaturi de apa ce cade in ocean, isi pierde individualitatea.. Au dreptate daca inteleg prin „tot universal” ansamblul entitatilor incorporale in care fiecare suflet sau spirit este un element distinct. Daca sufletele ar fi amestecate intr-o masa, nu ar fi avut decat calitatile ansamblului, nu ar fi avut nici inteligenta, nici calitati proprii – in timp ce, in toate comunicarile spiritiste, ele lasa sa se intrevada o constiinta si o vointa distincte; diversitatea infinita ce ne-o prezinta sub toate raporturile este chiar consecinta individualitatilor.
Daca dupa moarte nu ar fi existat decat ceea ce se numeste marele TOT absorbind toate individualitatile, acest TOT ar fi uniform, si ca urmare toate comunicarile ce s-ar primi din lumea invizibila ar fi identice. De vreme ce se intalnesc entitati bune, altele rele, savante si ignorante, fericite si nefericite, care au toate tipurile de caractere: vesele, triste, nefericite, profunde, etc este evident ca acestea sunt existente distincte.
Individualitatea devine si mai evidenta atunci cand aceste existente isi probeaza identitatea prin semne incontestabile, detalii personale, referitoare la viala lor terestra ce se poate constata; ea nu poate fi pusa la indoiala cand spiritele se manifesta la vedere prin aparitii. Individualitatea sufletului nu era indicata, in teorie, ca un articol de credinta; intr-un fel, spiritismul are si o certificare materiala. Viata spiritului este eterna, cea a corpului este tranzitorie si pasagera. Cand corpul moare, sufletul reintra in viata eterna.