Pământul României ASCUNDE COMORI de sute de tone …

Pamantul romanesc ascunde sute de comori * Doar 10% dintre acestea au fost scoase la lumina * Cautatorii stiu multe locatii, dar nu vor sa vorbeasca pentru ca nu mai au incredere in autoritati “Suntem in posesia unor informatii foarte pretioase, conform carora numai in zona din sud-vestul Romaniei exista cateva sute de tone de comori ascunse”, ne-a declarat Ioan Blaj, unul dintre cei 100 de membri ai Asociatiei Cautatorilor de Comori si Tezaure * Cautatorii se tem de mafia aurului * “Persoane importante din Romania lucreaza cu anumite grupuri de cautatori neoficiali, scriu cei de la  hartacomorii.blogspot.ro

Doar 100 de oameni au dreptul, oficial, sa caute comori pe teritoriul tarii noastre. Sunt membri ai Asociatiei Cautatorilor de Comori si Tezaure din Romania si au legitimatii care ii feresc, cel putin teoretic, de sicanele autoritatilor. Din spusele celor care au facut din cautarea comorilor un hobby, tezaurele scoase la lumina pana acum la noi nu reprezinta decat 10% din cele ascunse in Romania de-a lungul timpului. Restul de 90% asteapta sa fie dezgropate. Cautatorii de comori cu patalama sustin ca stiu multe locatii in care se ascund tezaure, dar nu le vor divulga pentru ca nu mai au incredere in reprezentantii statului roman.

Desigur, daca te declari cautator de comori intr-o comunitate, toata lumea te va privi cu suspiciune si vei fi etichetat drept nebun, dar toti vecinii vor fi pe urmele tale daca iti iei sapa la spinare si te duci pe coclauri sa scormonesti. Toti se gandesc: o fi el nebun, dar daca are dreptate? Cautatorii de comori specializati pe acest domeniu au aparut, din cate se stie, prin secolul al XIX-lea, cu tot ce presupune aceasta indeletnicire: harti, legende, aventuri, chiar si crime. In Romania apar legende despre cautatori de comori celebri la inceputul secolului al XX-lea, in special in jurul anilor 1920. Dupa 1945 s-a manifestat un puternic control asupra a tot ce era metal pretios, iar cautatorii de comori au intrat intr-un con de umbra. Dupa 1990, lucrurile s-au schimbat oarecum, oricare cetatean roman avand voie, teoretic, sa caute averile ascunse de daci, haiduci, regi, revolutionari etc. Practic, sunt cateva mii de persoane care cauta comori in toata tara, unii singuratici, altii in grupuri. Pentru unii este un hobby, pentru altii doar un mod de a te imbogati. Cei mai multi sunt in Constanta si Mehedinti. Pentru a separa graul de neghina, un grup de mehedinteni a hotarat sa creeze o asociatie si sa emita legitimatii acelor membri care sunt oameni respectabili – cam 100 la numar, deocamdata. “Intentia Asociatiei Cautatorilor de Comori si Tezaure din Romania este sa ridice aceasta indeletnicire la statutul pe care il are in Occident”, spune istoricul Ioan Blaj, unul din membrii fondatori ai asociatiei si un infocat cautator, incepand cu anul 1978. Simplul fapt ca Ioan Blaj a acceptat sa vorbeasca deschis cu presa arata ca lucrurile incep sa se schimbe. Pentru a-si atinge telul, asociatia trebuie sa rezolve doua probleme esentiale: sa modifice legislatia si sa scape de impostori.

Piata neagra e la Timisoara?

Conform informatiilor detinute de cautatori, asemenea manevre cu comori s-au facut si dupa 1990. Exista persoane cu functii mari in statul roman care fura tezaure si le vand in strainatate. Tranzactiile se fac la Timisoara. Iar cei care nu au protectie politica risca foarte mult. De aceea cautatorii sunt discreti.

“Pe de alta parte suntem in posesia unor informatii foarte pretioase, conform carora numai in zona din sud-vestul Romaniei exista cateva sute de tone de comori ascunse. Tezaurele scoase la lumina pana acum in tara noastra nu reprezinta decat zece la suta din cantitatea de comori ascunse aici incepand cu stravechimea. Restul de 90 la suta asteapta sa fie dezgropate. Vorbim de locatii deja cunoscute. Noi le-am putut scoate la lumina, dar nu o vom face decat dupa ce vom avea convingerea ca lucrurile merg pe un fagas normal in Romania. Sunt istoric, iar pentru mine si cei ca mine cautarea comorilor este arheologie, e un hobby. Noi nu suntem banditi, dimpotriva, vrem sa-i scoatem pe impostori din aceasta tagma”, spune Blaj.

O data la doi ani au loc sedinte regionale ale cautatorilor, unde se fac schimburi de informatii, atat in ceea ce priveste hartile nou aparute pe piata, cat si despre aparatura folosita. Cautatorii sunt si ei separati pe specialitati: unii sunt simpli detinatori de informatii, respectiv cunoscatori de legende sau posesori de harti, altii se pricep la descantece – o comoara nu se dezgroapa oricum, pentru ca poate fi blestemata, de aceea sunt mai multe tipuri de ritualuri pentru neutralizarea blestemelor – iar altii, foarte rari, sunt oameni care stiu sa decripteze documentele secrete privind locul unde sunt ingropate obiectele cu pricina. Ioan Blaj este unul din specialistii in decriptari.

BNR detine hartile catorva comori

“Hartile de care dispunem provin in general din Banat, zona batuta de o gramada de imperii timp de peste 2000 de ani. Majoritatea sunt din secolele XVII – XVIII. Au fel de fel de insemnari, de coduri care trebuie descifrate. Hartile sunt foarte scumpe, nu se intra usor in posesia lor. Cei care cauta in situri arheologice nu sunt cautatori adevarati, comorile nu sunt acolo, noi stim acest lucru. Este adevarat ca in zona Banatului sunt cateva sute de tone de comori ascunse. Nu sunt povesti, exista documente in acest sens. Chiar si Banca Nationala a Romaniei detine unele harti. Inainte de 1989 au venit reprezentanti ai BNR, sa caute comori la Fantana Robului, un loc in muntii din Mehedinti. Au sapat in locul indicat de harta lor si au gasit o piatra pe care era sculptat un semn. Era o cheie, asa cum ii spunem noi. Comoara cautata chiar exista, dar e ascunsa in alta parte. Ei nu stiu sa le descifreze”, a spus razand Ioan Blaj.

Statul da cateva milioane de lei pe un coson dacic

“Un coson dacic, de pilda, poate fi vandut in Occident cu suma de 5000 de euro fara nici o problema. Se considera ca cel care l-a gasit este proprietarul lui de drept – asta in afara de cazurile in care vorbim de bunuri care trebuie sa intre in patrimoniul statului respectiv si care sunt rascumparate la valoarea lor de pe piata libera de la cel care le-a gasit. Adica, pe ansamblu, e o simpla relatie intre colectionari. La noi, Ministerul Culturii plateste doar un cateva milioane de lei pe coson – asta fiind doar una din problemele acestei activitati in Romania. Adica, tu duci bunul gasit, statul ii evalueaza pretul la cat doreste si din acest pret iti da o treime. Trebuie schimbata legislatia, in sensul ca cel ce gaseste o comoara trebuie sa devina proprietarul ei de drept, asa cum se intampla in Vest. Daca statul considera ca descoperirea trebuie sa devina obiect de patrimoniu, o cumpara la valoarea de pe piata libera. Mai departe, in Romania nu ai voie sa iesi cu detectorul de metale in teren, vorbesc de terenuri proprietate privata, decat daca anunti politia si autoritatile locale. Sunt considerat un potential infractor doar pentru simplul fapt ca am aparatul in masina. In Germania, de pilda, sunt 250.000 de cautatori de comori care cauta oricand cu orice aparatura doresc si nu are nimeni nici o treaba cu ei. Asta pe de o parte. Dar mai sunt si alte probleme”, ne-a declarat Ioan Blaj.

Cititi continuarea articolului pe portalul hartacomorii.blogspot.ro

Surse articol: ziuaonline.ro via http://ziarero.antena3.ro/articol.php?id=1183777478

Atentie: Toate articolele din acest website (hartacomorii.blogspot.ro) trebuie interpretate ca simple legende, știri sau opinii personale, nicidecum ca surse de informare istorică. Desi o legenda poate fi punctul de plecare intr-o cercetare, pentru informatii exacte din punct de vedere istoric va invitam sa studiati lucrari de specialitate. Nu ne asumam nici o responsabilitate in privinta exactitatii acestor informatii sau a efectelor produse de interpretarea sau utilizarea acestor informatii.