Dovezi PRO şi CONTRA, privind filmarea autopsiei unui extraterestru, recuperat dintr-un OZN care s-a prăbuşit, în iulie 1947, lângă oraşul Roswell din New Mexico.

In 1995, a fost difuzat in toata lumea un filmulet senzational, despre care s-a spus ca reprezinta autopsia unui extraterestru, recuperat dintr-un OZN care s-a prabusit, in iulie 1947, langa orasul Roswell din New Mexico, scriu cei de la portalul mixdecultura.ro

Autorul filmului era Ray Santilli, azi in varsta

de 59 de ani, muzician si producator de inregistrari muzicale, precum si de filme despre cantareti. Filmul arata un numar de barbati in halate albe care aparent disecau un extraterestru, lasand pasionatii de OZN-uri convinsi ca dispun, in sfarsit, de acea dovada, tip „arma fumeganda”, pe care o tot cautau pentru realitatea incidentului de la Roswell. Dupa cum se stie, exista zeci de carti, citand sute de martori, care au declarat ca au fost de fata cand, din OZN-ul prabusit s-au scos niste trupuri moarte. Atat vehiculul, cat si cadavrele ar fi fost apoi duse intr-o baza militara secreta. Adeptii teoriilor conspiratiei sunt si azi convinsi ca guvernul S.U.A. ascunde aceste probe. Din pacate, singurul lucru cert este doar faptul ca, la o zi dupa ce militarii au recunoscut ca sunt in posesia unei „farfurii zburatoare”, stire difuzata in toata lumea, a venit dezmintirea oficiala, conform careia a fost o confuzie si ca de fapt s-a recuperat doar un balon meteorologic din neopren.

Povestea unei facaturi

Spre dezamagirea iubitorilor ipotezei extraterestre, filmul din 1995 a fost, destul de repede, dovedit ca fiind facut recent, folosind actori. Santilli s-a aparat, spunand o poveste foarte elaborata. Conform acesteia, el ar fi fost in posesia unui film real al autopsiei, dar acesta era atat de deteriorat incat, pentru a fi difuzat, a trebuit sa fie „recreat”.

Santilli povestea ca, in 1992, a fost solicitat de firma „Polygram” (acum, „Universal”) sa realizeze un documentar cuprinzator despre Elvis Presley. Asa cum povestea, el a plasat anunturi in ziarele locale de pe coasta de est a S.U.A., cautand persoane care l-au vazut pe Elvis in 1954, si aveau fotografii sau filme cu el. In anunt erau indicate hotelurile in care Santilli urma sa stea si unde urma sa examineze imaginile ofertate si eventual sa le si cumpere, cu bani in numerar. Actiunea a fost un succes remarcabil, obtinandu-se cea mai mare colectie de marturii despre Elvis, adunate intr-o singura campanie. In timpul acestei calatorii, Santilli a fost abordat de un cetatean din Cleveland, care sustinea ca a fost cameraman in cadrul US Air Force, iar in 1947, la Roswell, el fusese cel care a filmat autopsia extraterestrilor. Mai mult chiar, spunea ca se afla inca in posesia bobinelor cu pelicula de atunci si era dispus sa le vanda.

Santilli, care afirma ca, in acel moment, nu stia nimic despre Roswell sau despre povestea cu extraterestrii, a inceput o negociere pentru a cumpara filmul. Dar cand au ajuns la o intelegere, dupa doi ani, filmul era deja atat de deteriorat incat nu mai putea fi folosit ca atare, deci a trebuit sa fie „recreat”. Totusi, producatorii au omis sa mentioneze aceasta in momentul lansarii.

Ufologul britanic veteran Philip Mantle, care il cunostea pe Santilli inca din 1993, a publicat, in 1995, mai multe materiale in care isi exprima indoiala privind autenticitatea peliculei. Pe 22 iunie 2007, Ray Santilli si partenerul sau de afaceri, producatorul de film Gary Shoefield, l-au invitat pe Mantle sa-i arate niste cadre de film, incapsulate in placi transparente de acrilat. Santilli a afirmat ca acestea erau extrase din filmul original, din anul 1947, cu autopsia extraterestrilor. Din pacate, cadrele nu erau insotite de niciun mijloc de autentificare, ceea ce le facea lipsite de orice valoare.

Dupa cateva zile de la aceasta intalnire, Russel Callaghan, redactor la revista UFODATA, a primit un telefon de la un barbat numit Spyros Melaris. Acest om sustinea ca a condus echipa care a falsificat intregul film cu autopsia extraterestrului si acum era gata sa demaste intreaga afacere. Callaghan i-a dat telefon lui Mantle, care, in urmatoarele cateva saptamani, a avut mai multe convorbiri telefonice cu Spyros Melaris. Prima declaratie publica privind implicarea sa in realizarea filmului a facut-o pe 21 octombrie 2007, la o conferinta de ufologie din oraselul Pontefract, West Yorkshire. Ulterior, Spyros i-a aratat lui Mantle si cateva dovezi documentare, inclusiv imagini ale „extraterestrului” schitate, de mana, pe niste coli de hartie, mesaje originale de la firma Kodak, fotografii cu interioare ale unor facilitati medicale militare americane, cu personal, halate si aparatura din acea epoca etc.

Melaris a dezvaluit cum a fost produs filmuletul alb-negru, de 17 minute, in interiorul unui apartament din nordul Londrei. A spus ca „extraterestrul mort”, din imaginile care au fost vazute de milioane de oameni de pe tot globul, a fost creat de un sculptor numit John Humphreys, expert in efecte speciale, care a lucrat si pentru serialul SF „Dr Who”. Echipamentele chirurgicale din anii 1940 au fost procurate de la furnizori de obiecte de recuzita din Marea Britanie si S.U.A.. Cei doi anatomopatologi au fost fratele sau si prietena lui. Pentru a reprezenta organele extraterestrilor s-au folosit maruntaie de vaca si de miel, dintr-o macelarie. Pentru creier au dorit initial sa foloseasca jeleu de zmeura, dar acesta s-a dovedit „prea intunecat”.

Pentru a convinge expertii de la Kodak ca filmul ar putea fi real – a spus Melaris – pelicula de 16 mm a fost innadita cu o portiune dintr-un film Pathe, autentic, din 1947, continand un fragment dintr-un meci de baseball la Universitatea din Roswell.

Publicistul Jon Austin a publicat un articol cu aceste declaratii in Sunday Express. Ca raspuns, Santilli a contactat compania Express, spunand: „Eu refuz versiunea lui Spyros Melaris despre implicarea lui in autopsia unui extraterestru. Spyros a facut parte dintr-o echipa. El a simtit probabil ca ar fi meritat mai multa recunoastere pentru munca sa ori pentru partea artistica. Noi am urmat un plan, in functie de o serie de evenimente, si am facut cu totii o treaba remarcabila. A fost un film original, un concept sau o poveste originala, si nimeni nu a fost responsabil pentru totul.”

Un alt martor, Gareth Watson, a jucat in filmulet rolul medicului care urmarea procedura, din spatele unui geam. In cadrul unei sesiuni de intrebari si raspunsuri, prin e-mail, cu Philip Mantle, la inceputul anului 2017, el a spus ca fusese convins ca nu participa la realizarea unui fals, ci la „recrearea” unor imagini de pe un original de proasta calitate. Tot el, intr-un interviu din 1999, declara ca Ray Santilli si Gary Shoefield i-ar fi aratat o copie VHS cu imagini de o calitate foarte slaba a unei presupuse autopsii extraterestre. Avand in vedere ca, in acea stare, filmul nu avea valoare comerciala, solutia a fost ca el sa fie „recreat”. Watson a accentuat: „Am ramas cu impresia ca ceea ce am vazut a fost filmul original. Nu am nicio idee unde este acesta acum sau ce a facut Ray Santilli cu el. Imaginile originale erau de o calitate foarte proasta intr-atata incat, la fel de bine, puteam crede ca ma uit la un yeti”.

Sursă Video: ETshop.ro Sursă FOTO. Citiţi continuarea acestui articol fenomenal, pe portalul mixdecultura.ro