Lăsați-mă să-mi cresc nepoții! – poezia ce te face să plângi că nu ţi-ai văzut copiii crescând lângă tine …

Astăzi, în apropierea Sfintelor Sărbători de Iarnă, am descoperit navigând pe Internet, o poezie care mi-a atins sufletul într-un fel pe care nu l-am mai simţit. Poezia era publicată pe portalul emigrantul.it şi de aici am preluat-o, pentru a ajunge la sufletul acelor români care şi-au sacrificat tinereţea pentru binele familiei rămase în ţară.

„Bună ziua! Numele meu este Daniela Negrea. Uneori scriu. Nu am pretenția de a mă numi poetă, dar în rime îmi este mai uşor să îmi descarc sufletul.”

Astfel se prezintă Daniela Neagrea, o româncă stabilită în Milano. Pe cât de modestă, pe atât de talentată. Iar în versurile primite și pe care vi le prezentăm cu mare drag, veți vedea că se află mulți, foarte mulți dintre cei plecați departe de casă și cei dragi.

Este o poezie manifest, de revoltă, o poezie care ștrigă surzilor și tâlharilor care au indus poporul român la cel mai mare genocid post-război, la cea mai mare suferință: emigrarea și consecințele acesteia.

Daniela Negrea

Lăsați-mă să-mi cresc nepoții!

Lăsați-mă să-mi cresc nepoții!

Aproape-s de sfârşit de drum.

Nu ați furat destul cu toții,

De când vă ştiu, până acum?

De prea mult timp nu sunt acasă.

A trebuit sã plec departe,

Să aibă-ai mei pâine pe masă

Şi să-mi învăț copiii carte.

Pierdut-am anii tinereții

Şi nu mi-am îngrijit părinții,

S-au dus şi ani, şi rostul vieții

Doar pentru voi, bată-vă sfinții!

Copiii nu mi-am dus de mână

La școală sau la săli de teatru

Şi am uitat limba română!

Doar pentru voi, lua-v-ar dracu’!

De Paşte, sau Crăciun, tot singuri

Copiii se-aşezau la masă.

Cu lacrimi şi în ochi, şi-n linguri:

„Iar n-a venit mama acasă!”

Nu m-ați lăsat, voi, hoți de țară,

Pruncii să-mi cresc cum se cuvine!

Mănânc o pâine prea amară,

Străină-s şi-n țară la mine!

Noi ardem precum arde-o torță!

Credeți că suntem doar o turmă?

Durerea ne-a ‘ncărcat cu forță

Şi vă stârpim până la urmă!

De-atâția ani, cred că v-ajunge!

Acum v-ați burduşit cu toții.

Atât vă cer: la bătrânețe,

Lăsați-mã să-mi cresc nepoții!

Sursă FOTO. Articolul este preluat INTEGRAL de pe portalul
emigrantul.it